Taken(2008)

Daca iti place sa stai in suspans, sa nu iti poti dezlipi ochii de pe ecran nici cat sa iti iei popcorn-ul de pe noptiera, Taken e o optiune demna pentru o seara in care ai chef sa te uiti la un film bun.

Rate-uit cu 8 din 10 pe imdb, filmul incepe soft, cu participarea “ex-tatalui”, instrainat de familie din cauza jobului, la aniversarea de 17 ani a fiicei sale. O poza zambitoare intr-un album, 2 adolescente si o excursie in Franta fac trecerea catre partea tumultoasa a filmului. Fetele intra in capcana intinsa de o retea de traficanti de carne vie dar datorita masurilor de precautie luate de tatal lui Kim (una din fete), nu li se pierde definitiv urma.

Tatal, fost spion in slujba Guvernului, se foloseste de skills-urile dobandite in urma jobului la care renuntase pentru a petrece mai mult timp cu fiica lui, pentru a o salva. Evident, periplul prin care trece nu e deloc simplu dar eroul tot erou si filmul tot film…

Morala “out-of-record” ar fi ca pericolul pandeste in viata reala mai ceva decat in film insa nu toti avem un tata “fost spion” care sa treaca prin foc sa ne salveze. Asa ca, sa fim cu bagare de seama!

Si uitati-va la film. Merita!

The Reader (2008)

M-am obisnuit sa scriu numai despre filme care ma fac sa plang. Si asta e unul din ele.
Pe imdb, e rate-uit cu 7.8 din 10. Eu pariez mai mult pe el!

Un film despre o dragoste de o vara care “dureaza” toata viata, despre sentimente care marcheaza iremediabil sufletele a doua persoane, despre incercarea de a respecta tipare si a actiona “cum trebuie” fugind, despre neimplinire si nenoroc.

Ca orice poveste veritabila de dragoste se termina trist. Noi oamenii nu stim sa iubim definitiv si sa pastram iubirea. O lasam sa plece ca si cum ar veni in orice moment, cat ai clipi.

The Reader e unul din filmele pe care barbatii si femeile il vor privi in mod diferit. Emotionant pentru ambele sexe, pune in evidenta, prin actiunile personajelor principale, tipare de comportament cu care ne nastem, parca spre a nu putea fi fericiti.

Decizii ce schimba sau pecetluiesc destine, vieti care se termina sau se apropie de final prin implinirea unui obiectiv sau impacarea cu sine insusi, maruntisuri menite sa compenseze lipsa unui “happy-ending”.

Filmul merita vazut!

“Exista oare oameni normali pe site-urile de dating?”

…asa suna cautarea unui utilizator de internet care a ajuns pe blogul meu (mai mult ca sigur e vorba de o utilizatoare).
Ma simt indatorata sa raspund, nu de alta dar am studiat fenomenul timp indelungat.

Pe internet si implicit pe site-urile de dating, exista de toate pentru toti. Totul e sa stii sa cauti si sa ai rabdare sa gasesti… acul in carul cu fan!
Am avut cateva tentative de a ma convinge pe propria-mi piele cum sta treaba cu datingul online. Le poti citi in categoria Intalniri online si offline.
Fata de cele expuse, de la lume adunate, iti pot spune ca sunt oameni care isi gasesc jumatatea pe site-urile de dating. Am vazut cu ochii mei si traiesc fain frumos, sper eu, pana la adanci batranete.

Depinde de asteptari, de nivelul la care ai ajuns, de rabdarea de a cunoaste, de a fi dezamagit, de a o lua de la capat. Din fericire site-urile de dating si cele de social networking iti pun la dispozitie o serie de tool-uri care sa iti usureze treaba. Cautari avansate, profile complete, compatibilitati, intalniri in cafenele virtuale cu webcam si microfon (vezi sentimente.ro), cam tot ce ai nevoie ca tu sa gasesti ceea ce cauti.
Daca interactiunea ta cu mediul offline e din ce in ce mai limitata, grupul de prieteni necasatoriti restrans, a-ti face cont pe un site de dating e cu siguranta o alternativa la peticirea singuratatii. Asa ca merita sa incerci.
Totul e sa fii cu ochii in patru cand ti se aprind beculetele a avarie, sa citesti rubricile de Sfaturi pentru siguranta ta si sa nu faci nimic care sa iti puna integritatea la incercare. In rest esti “safe and sound”, pe romaneste, Slava Domnului!

Daca te hotarasti sa incerci si in online, bafta . In fond, rezultatul e cel mare conteaza si vorba cantecului, “daca dragoste nu e, nimic nu e”!

PS: Apropo si cei din echipa site-urilor au conturi pe site-urile la care lucreaza si sunt foarte normali )… imi place sa cred! Pe cuvant de ex angajat la asa ceva!

Il Cantuccio Cafe

Ce poate fi mai potrivit pentru o duminica “dimineata” (in jur de 12.00 ca de, dimineata in weekend are alta conotatie) decat o cafea buna intr-un loc “bun de mers”?! O partida de sex buna : )), asta daca te nimeresti sa fii cu cine trebuie. Presupunand ca nu, cafeaua e o alternativa demna de luat in seama; parerea mea .

Dupa o plimbare total nerelaxanta pe Bd.-ul Cosbuc spre Piata Regina Maria (zgomotul facut de masini pe asfaltul brazdat de liniile de tramvai poate umbri soarele unei dimineti de primavara…), m-am oprit cu niste prieteni la Il Cantuccio Cafe. Nu mai fusesem asa ca, macar din principiu, locatia merita incercata.

Plasata in plin mijloc de colt de strada, cafeneaua poate fi clasata in categoria cafenelelor selecte, desi peisajul gri care se vede de la fereastra nu e tocmai ce ti-ai dori sa privesti la nesfarsit. Cu un design interesant, tapet gri inchis cu motive florale argintii, scaune de piele alba si mese din lemn inchis la culoare, geamuri mari si pereti de piatra alba… aaa si sa nu uit perdele mov asortate cu sticla lampilor si culoarea meniului, locatia mi-a placut.

Numele cafenelei vine de la un biscuit cu migdale care se serveste cu ceai, cafea sau vin… am aflat si eu, intr-un tarziu. Meniul are multe sortimente de cafea dintre care mi-a atras atentia Orange Coffee dar, ca de obicei, am sfarsit prin a-mi comanda clasicul expresso lung. Multe feluri de sandwichuri si salate numai bune de savurat intr-o duminica lenesa isi fac si ele loc in meniu si in stanga intrarii in cafenea, cat sa iti trezeasca apetitul adormit si el la o ora prea matinala.

Serviciile nu m-au impresionat. Se putea si mai bine. Ce sa mai zici insa cand primesti, odata cu expresso, 2 sortimente de zahar, miere si indulcitor, biscuit si ciocolata. Dragut.

Spatiul e destul de ingust si mesele sunt asezate destul de aproape una de cealalta, noroc ca ma obisnuisem cu cele din Franta si locul nu era aglomerat.

Per total insa, merita sa treci pe acolo, duminica la o cafea .